Cupa Aurel Vlaicu la Paramotor – Deva 2011

Autor: Sorin STAN

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Cornel & Geta TAU

Vineri:

Ne adunam cu greu, din toate colturile Romaniei si intram imediat in atmosfera familiara a aerodromului Deva. Primii sositi prindem chiar inainte de inchiderea zilei 20 de minute de zbor, chiar daca este un vaj grozav totusi se poate zbura, efortul de a controla aparatul m-a secatuit, am aterizat leoarca de sudoare, mai ales ca nu mai zburasem de multisor.

Ne adunam sub umbrar, revine constant in discutie tema conditiei meteo  de maine si poimaine. Fiecare cu varianta lui, functie de site-ul cercetat. Nu intarzie sfaraitul gratarului, maiestru pus in functiune de inimosul socru al unuia dintre piloti, sosit in calitate de “membru al echipei de la sol”.  Se apropie rapid miezul noptii si, cum suntem cu totii franti de oboseala, strangem resturile festinului care a marcat revederea , nu fara incidente de zbor(fiind pe aerodrom): o catelandra neagra, cu labe mari si bot patratos, botezata a doua zi Nesimtita (cum s-o botezi altfel, daca dupa ce o omenesti toata seara cu carne, la final se repede hoteste si insfaca platoul cu friptura ramasa, destinata micului dejun?) se ridica cu labele pe o bancuta si isi baga botul in tava cu friptura. Cu toate reflexele noastre de piloti, a fost de departe mai iute ca noi. Am conchis in cele din urma ca, fiind caine de aerodrom, trebuie sa fie cu analizele la zi, asa ca platoul a ajuns totusi in frigider. Ionut si Laura, in rol de gazda, se ingrijesc sa fie toata lumea multumita, ceea ce se si intampla, asa ca musafirii pleaca la culcare pentru ca maine dimineata, nu-I asa, sa fie gata de zbor.

Sambata:

Din dorinta de a avea un pic de confort in plus am ales sa innoptez la un hotel aflat chiar la sosea, m-am trezit cu noaptea in cap si cu genunchii la gura, pozitie absolut normala avand in vedere TIR-urile care mi-au trecut toata noaptea (am avut eu impresia)prin pat, am intrat pe poarta aerodromului, nicio miscare, ma intampina vesela Nesimtita, probabil visase noaptea platoul buclucas, ii fac morala in timp ce imi car spre pista echipamentul,  decolez, fac doua treceri cu gazul la maxim chiar pe sub ferestrele cladirii aerodromului, cu siguranta am cules o panoplie de “binecuvantari” bine garnisita, am zburat apoi in zona, cand m-am intors déjà cateva paramotoare se incalzeau, incet-incet lumea se trezea. Trebuia sa ne miscam repede cu concursul, se anunta o zi foarte calda, déjà incepuse sa scuture cand am venit la aterizare.

Incepe concursul, suntem opt concurenti, briefingul, incepe Ionut, scoate un timp bun, imi vine in cele din urma randul la proba de jaloane, in acel moment se declanseaza o termica turbata, astept, arbitrul are rabdare, nu ma forteaza, totusi trece timpul si declansarea nu se mai termina, hotarasc sa decolez, desi nu ma avantajeaqza deloc, voi lua conditia meteo ca pe o provocare, mi-am facut traseul, voi incerca sa dobor cele mai multe jaloane cu vant de spate, incep bine dar o dau de gard, ratez un jalon, bubuielile ma arunca de pe traiect si la al doilea, pierd o multime de timp intorcandu-ma sa le dobor, aterizez, timpul e bun avand in vedere conditia, insa asta nu conteaza la punctaj. A doua proba, cea de punct fix, declansarea mea e la post, nu mai astept, decolez imediat, ma arunca lateral, fara drept de apel la prima trecere, a doua, ma apropii de departe, fac un zig-zag penibil, calc pe punct dar nu in mijloc, a treia trecere, de data asta este zero curat, dar media nu-I grozava.  Asa ca am ratat podiumul, dar cum rezultatele sunt masura performantei…

A fost o zi nebuna, am zburat mult, ne-a potolit in cele din urma caldura torida, ne-am tarat la umbra, sleiti de efort si de aerul fierbinte. In afara de trei elici avariate nu s-a intamplat nimic, am fost bucuros ca nu m-am aflat printre ghinionisti, o elice rupta e suficient sa-ti strice ziua si, daca nu ai de rezerva, sa te si transforme in simplu spectator.

A venit seara, promisesem ca zburam pe deasupra complexului comercial de la intrarea in oras, am decolat unul cate unul si ne-am indreptat catre Real, Adi s-a urcat in Excitorul lui Costi, va sari cu parasuta acolo, ma da` imi faceti loc sa aterizez, se asigura el in mod repetat,  iti facem, pleaca Excitorul culcand iarba cu cele patru pale, plec si eu, iau incet inaltime, in fata mea Costi urca in cercuri , si el  ia greu inaltime in aerul rarefiat, ajung in zona, imi reperez posibile zone de aterizare de urgenta, cele mai bune se dovedesc a fi chiar acoperisurile hipermarketurilor,  evoluez acolo, ochii mereu dupa Excitor, langa mine dar mai sus inca un paramotor,  jos lume multa, corturi, tarabe, o imagine pestrita, vesela, relaxata freamata aparent fara tinta, e totusi duminica, sunt sarbatorite Zilele orasului Deva, pe scena se misca ritmat niste fete cu picioare lungi, il vad pe Adi picand, deschide parasuta, degajez catre Metro si-i las loc de manevra, aterizeaza pe un culoar ingust in parcarea complexului, se apropie alte doua paramotoare, déjà devine stramt, predau stafeta si plec  catre aerodrom, ma intersectez cu un trike, fluturam mainile a salut, ocolesc si survolez lunca Muresului, e superba, ajunge,  sunt mort de oboseala, traversez pista cu ochii in toate partile, aterizez in cele din urma, s-a terminat o zi superba, am adunat trei ore de zbor si 8 decolari, ma asez pe scaunul de panza si contemplu peisajul, soarele coboara spre apus, este liniste, o minunatie, iata ca se intorc ultimele paramotoare, se aliniaza spontan in sir indian, coboara incet catre pista, imaginea rascoleste…

Seara s-a incheiat cu gratar udat din belsug dar cu masura cu suc de orz si de struguri, Nesimtita ne-a pandit atenta, insa de data asta nu i-a reusit ambuscada. I-am strigat lui Albert, care impartea bors de peste tocmai la Vadeni (Galati) la multi ani de ziua lui in telefon, dupa care oboseala zilei si-a spus cuvantul, ne-am rarit incet-incet, atrasi de paturile primitoare. Diluviul de peste noapte, insotit de bubuituri demne de artileria sovietica la cucerirea Berlinului ne-a alungat orice speranta de zbor pentru a doua zi, cand aveam sa plecam rand pe rand, multumiti, dar cu parerea de rau ca nu am zburat si duminica. A fost frumos…

Filmare: Laura RITES

Câștigătorii competiției au fost următorii:
I    BEZERGHEANU MUGUREL – Aeroclubul Craiova
II   RITEȘ IONUT – C.S. Universitatea Timișoara
III  BUZAN ADRIAN – Asociația Sportivă Phoenix Club 89 – București

Multumim directorului Aeroclubului Romaniei, George ROTARU si comandantului Aeroclubului Deva, Gusti BORTOS pentru infrastructura pusa la dispozitie.

Multumim directorului de concurs Adel STEF si arbitrului sef Marian LEOVEANU pentru efortul depus in vederea bunei desfasurari a competitiei.

Multumim  Primariei Municipiului Deva pentru sprijinul material.

Multumim domnului Florin DUMITRU pentru designul diplomei.

Multumim artistului hunedorean  Alexandru PODEA pentru trofeele acordate castigatorilor.

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Alexandru%20Podea%20cultura%20si%20otel%20de%20IM.htm

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Paramotor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cupa Aurel Vlaicu la Paramotor – Deva 2011

  1. Pingback: Cupa Aurel Vlaicu la Paramotor – Deva 2011 - Pilot Magazin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s