Aplicaţiile militare ale zborului cu paramotorul

Această prezentare necesită JavaScript.

Ce reprezintă paramotorul?

Este cea mai simplă, mai ieftină şi mai sigură formă de zbor, dovedindu-se a fi mai atractivă decât orice altă aeronavă cu care s-a zburat până în prezent.

O altă definiţie  ar fi: o parapantă propulsată de un motor care zboară în condiţii de siguranţă, uşor transportabilă, în care decolarea se realizează de pe picioare ori de pe triciclu şi care permite pilotului să zboare cu mare uşurinţă atât la mii de metri altitudine, cât şi la câţiva metri de sol.

Paramotorul este pur şi simplu un motor prevăzut cu elice. Acest grup motopropulsor asigură forţa necesară realizării zborului. Totodată, asigură protecţia pilotului pe timpul zborului, fiind prevăzut cu gardă de protecţie.

Paramotorul este dotat în general de un motor in 2 timpi (există şi cazuri de motoare în 4 timpi) începând de la 80cc până la 210cc, în funcţie de puterea necesară pe categorii de greutate. Timpul de zbor variază în funcţie de mărimea rezervorului de combustibil, dar şi de consumul motorului. În general autonomia unui paramotor se situează între 2 şi 4 ore de zbor. Paramotorul consumă benzină „clasică” de la pompa de benzină, fiind indicată alimentarea acestuia cu un combustibil cu cifra octanică superioară.

Costul mediu al unui paramotor se situează între 2500 Euro şi 4500 Euro la variantele cu decolare de pe picioare, preţul crescând la variantele prevăzute cu triciclu.

Aripa care se ataşează motorului, este foarte asemănătoare cu parapanta pentru zborul la liber (versiune non-propulsată pentru zborurile termice şi dinamice), diferenţa constituind-o unghiul de incidenţă al aripii, dar şi rezistenţa materialului.

Aripile se selectează în funcţie de greutatea şi de nivelul de performanţă al pilotului. Durata de viaţă a unei aripi este între 5 şi 7 ani.

Costul mediu al unei aripi se situează între 1200 Euro şi 2500 Euro.

Din practică s-a constatat că paramotoarele pot zbura la altitudini foarte mari, la temperaturi foarte scazute, fără ca motorul să aibă sincope de funcţionare. Totodată, aripa îşi păstrează proprietăţile, pilotului nefiindu-i periclitată siguranţa zborului. S-a mai demonstrat că paramotorul funcţionează bine şi în condiţii de umezeală ori pe ploaie, fără să-i fie afectaţi parametrii de zbor.

Dacă recordul de înălţime este de 7,821m deasupra masivului Himalaya, recordul de zbor de adâncime cu paramotorul (-140m, Mina Mihai, salina Slănic Prahova) este unul românesc, fiind omologat de către americani.

Faptul că zborul reprezintă un risc în plus nu mai este o noutate. Cu toate acestea, paramotorul exploatat în condiţii optime precum şi în condiţii meteo normale, oferă un zbor sigur, probabil cel mai sigur.

O altă regulă pentru a zbura în condiţii de siguranţă este ca pregătirea personală să fie făcută temeinic de către un instructor de zbor experimentat.

Utilizarea paramotorului în cadrul misiunilor forţelor speciale

După ce am vazut unul dintre filmele science fiction cu agentul 007 James Bond, unde paramotorul avea o evoluţie îndrăzneaţă, am avut o apreciere pozitiva legată de imaginaţia producatorului de film. Acum însa, ca în multe alte situaţii, s-a demonstrat că viaţa bate filmul şi paramotorul a ajuns la propriu în utilizarea armatei şi a forţelor speciale.

Motivele pentru care paramotorul a intrat în uzul acestor structuri sunt urmatoarele:

– costurile de achiziţionare ale paramotorului sunt reduse, în comparaţie cu alte tipuri de aeronave;

– consumul de combustibil este mai mult decât acceptabil (2-4 litri la ora de zbor, în funcţie de puterea şi exploatarea motorului), motiv pentru care are o arie largă de acoperire a zonelor de interes;

– costurile de exploatare sunt reduse, în cele mai multe cazuri pilotul fiind atestat pentru micile reparaţii ale motorului;

– pregătirea în zbor a piloţilor de paramotor, se realizează la costuri inferioare şi într-un timp relativ scurt în comparaţie cu piloţii altor tipuri de aeronave;

– supravegerea aeriană se poate realiza nestingherit, întrucât, la înălţimi de peste 700m, motorul paramotorului nu se mai aude (la variantele electrice, paramotorul poate zbura la înălţimi mult mai mici, fără a fi sesizat, singura problemă constituind-o durata limitată de zbor, care se situează între 20 şi 45 minute în funcţie de regimul de zbor).

Astfel, forţele speciale din Statele Unite ale Americii, dar nu numai,    l-au integrat cu mare uşurinţă în misiunile sale, găsindu-i aplicabilitatea în contracararea noilor forme de ameninţări la adresa securităţii naţionale.

Aplicaţiile militare în care paramotorul este uzitat sunt următoarele:

OBSERVAREA

Paramotorul constituie o platformă excelentă de observare a operaţiunilor ofensive ori defensive, o singură persoană fiind suficientă pentru a realiza operaţiunea. De la cateva sute de metri înălţime, pilotul de paramotor poate observa câmpul de luptă pe distanţa a zeci de kilometrii. Apropierea inamicului poate fi de asemenea observată în timp oportun, deciziile luate de comandanţi fiind în concodanţa cu mişcările de trupe pe câmpul de luptă.

De la nivelul solului, vizibilitatea trupelor este limitată de diferite obstacole ori de către formele de relief. Este suficient ca pilotul să crească altitudinea, iar trupele adverse devin dintr-o dată vizibile. La înălţimi de peste 500m, voalura albastră ori albă a paramotorului devine greu observabilă, confundându-se cu cerul.

Pentru observarea în condiţii de siguranţă, se recomandă plafonul de peste 3.500m. La înălţimea de observare de peste 3.500m, se va ţine cont de temperaturile scăzute şi de lipsa de oxigen, astfel încât echipamentul pilotului să fie adecvat.

Paramotorul tandem (două persoane) este un punct excelent de observare, o persoană îndeplinind rolul de observator, în timp ce a doua persoană pilotează aparatul. Capacitatea de a strânge informaţii este crescută, coroborată cu posibilitatea de a efectua fotografii aeriene.

INFILTRAREA

Acum, o mică unitate de luptători – piloţi de paramotor, au posibilitatea de se infiltra în proximitatea obiectivului vizat, ultima parte a zborului realizându-se cu motorul oprit, astfel încât planarea şi aterizarea să se efectueze în linişte deplină.

EVACUAREA UNEI ZONE

Paramotoarele pot fi aduse de către forţele aeropurtate la zona din care se pregăteşte evacuarea. Pregătirea paramotorului pentru zbor (inclusiv montarea acestuia) dureaza 5 minute, urmând pornirea motorului, decolarea şi evacuarea zonei.

PATRULAREA

Paramotorul poate patrula în mod curent 50Km într-o oră, indiferent de tipul de teren deasupra căruia se realizează survolul. Cinci paramotoare pot patrula 250 km într-o oră, la un cost de aprox. 10 Euro/ora de zbor.

OPERAŢIUNI DE CAUTARE – SALVARE

Spre diferenţă de alte tipuri de aeronave, paramotorul poate ateriza în zone greu accesibile, unde nu pot ajunge mijloacele de transport terestru, putând transporta un paramedic la locul dorit.

Pentru zborurile cu paramotorul în scopurile sus-amintite, piloţii de paramotor deţin cunoştinţe temeinice de pilotaj, navigaţie, radiotelefonie, meteorologie şi folosesc GPS-ul în sprijinul acţiunilor întreprinse.

În prezent, s-a constatat folosirea paramotorului de către forţele speciale de intervenţie antiteroristă, armată, poliţie şi paza de coastă ori a frontierelor, utilizarea acestuia devenind tot mai amplă, găsindu-şi în permanenţa noi şi noi obiective de îndeplinit la care, din câte se vede, face faţă cu succes.

Paramotorul în România

În ultimii ani, în România, zborul cu paramotorul a devenit organizat şi larg uzitat, existand instructori pentru formarea viitorilor piloţi, bine instruiţi şi cu talent pedagogic.

La preţurile de pe „piaţa” românească, aproape orice român îşi poate permite obţinerea brevetului de paramotor, costurile fiind rezonabile. Cu puţin efort, cele 15 ore de zbor obligatorii se pot realiza în decurs de 6 luni, timpul fiind ocupat şi de parcurgerea materiei şi susţinerea examenelor.

În ultima perioadă de timp s-au organizat numeroase competiţii care au arătat că piloţii români au valoare, unii fiind recunoscuţi pe plan internaţional.

Dacă primele probe de concurs erau simple, în prezent acestea se organizează în funcţie de catalogul probelor campionatului mondial de paramotor.

Proba de navigaţie aeriană devine din ce în ce mai complexă, punând la încercare concentrarea în regim de stres a piloţilor.

Proba de viteză „la rasul solului”, în care pilotul forţează motorul la mai puţin de 1 m faţă de sol, pentru a obţine un cronometraj bun, arată, de asemenea, atât îndemânarea acestora cât şi riscurile la care se expun.

Proba de precizia aterizării indică calmul şi perspicacitatea cu care pilotul de paramotor îşi calculează distanţa până la ţintă în funcţie de înălţimea de zbor, coordonarea perfectă braţe-creier, toate acestea puse în evidenţă în contextul unei atmosfere de cele mai multe ori neprielnice desfăşurării acestei probe competiţionale.

La ultimele întâlniri ale paramotorismului mondial, românii şi-au arătat neta valoare, fiind apreciaţi, atât ca piloţi, cât şi la nivel de constructori de paramotoare.

Paramotoarele construite în România sunt foarte rezistente, uşor de exploatat şi ieftine în comparaţie cu preţurile occidentale la aparate similare ca performanţă şi fiabilitate, fiind apreciate pe plan internaţional şi, în consecinţă, vândute. Noua invenţie românească a cadrelor adaptabile pentru orice tip de motor este de asemenea apreciată în rândul zburatorilor de pretutindeni.

Cu mici regrete, paramotorul încă nu şi-a găsit aplicabilitatea în sistemul românesc de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, poate şi din cauza faptului că această formă de zbor, la noi în ţară, se află la început de drum.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Paramotor. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Aplicaţiile militare ale zborului cu paramotorul

  1. Foarte adevarate datele d-voastra mai putin ultima afirmatie ca in Armata Romana paramotorul nu si-a gasit aplicabilitatea.Este complet fals eu personal fiind M.A.C. timp de 10 ani la un Batalion V.M. unde grupele si grupurile de cercetare au facut si asa ceva.Dealtfel exista in Planul pregatirii de lupta tabere de pregatire a cercetasilor pentru invatarea zborului cu mijloace improvizate.Termenul nu am pretentia ca e foarte corect dar acolo oamenii din armata invatau sa zboare practic parapanta,deltaplan si motoparapanta.Dupa iesirea din Armata in valul din 2002 pina in 2004 am avut si calificarea oficiala de Instructor planoare ultrausoare motorizate atit clasa motoparapanta cit si clasa motodeltaplan emisa de Aeroclubul Romaniei.Intr-adevar datorita lipsei de activitate cu motorizatele la aceea vreme nu mi-am mai reinoit Licenta instructor dar asta nu inseamna ca nu mai stiu sa zbor sau sa instriesc si in ale paramotorului cum va place mai nou sa va engleziti.Bafta la zbor !…si salutare lui Buzanu,tot tare a ramas doar cu mai putin par pe crestet.

    • rittesch zice:

      Nu vorbesc de mijloace de zbor improvizate, ci de paramotor, care a depasit si etapa de improvizatie si cea de experiment. E deja o activitate bine definita.
      Cei cara zburam paramotorul ne stim bine intre noi. Poate chiar prea bine. Cei care provin din domeniul apararii sunt foarte putini si zboara pe cont propriu, in calitate de piloti privati.
      Daca structurile militare ar fi avut o activitate organizata in sensul asta, pilotii ar fi intrat in nobila noastra comunitate, cunoscandu-ne reciproc. Am fi iesit impreuna la zbor, ar fi participat la competitii, actiuni, mitinguri, etc. Am fi auzit de ei precum de Soimii Buzau. Pana acum nimic, chiar nimic. Daca acestia exista, cu mare drag mi-as dori sa ii cunosc.
      Cand vorbesc de aplicabilitate, fac trimitere la actiunile descrise mai sus precum observarea, infiltrarea, evacuarea, patrularea, etc. Personal nu am exemple care sa ateste existenta unor astfel de activitati asa ca raman in continuare la parerea mea.
      Legat de termenul “paramotor”, pot spune urmatoarele:
      In registrul sporturilor, aceasta activitate aeronautica nu este inscrisa sub nici un fel de denumire.
      In Romania, pe licenta scrie motoparapanta.
      Peste tot in lume se foloseste notiunea de paramotor, doar in Romania nu.
      In prezent suntem in situatia in care avem posibilitatea alegerii.
      Eu personal prefer paramotor.

  2. Tetei Cojocaru zice:

    Măi oameni buni, măi copii. măi Andraş Daniel, poate ar trebui să acordaţi atenţie şi la aspecte practicate de alţii.
    Iată, ca lectură suplimentară nu ar fi rău să citiţi „LEUL DIN IUDEEA” scrisă de un tip din celebrul „Mossad”, numit Victor Obstrovski. Pentru mulţi pare o carte de aventuri. Pentru alţii (ca mine) ar putea reprezenta o „provocare profesională”.
    Voi porniţi de la premise greşite. Ce poţi face cu o „parapantă”, dotată cu motor?
    Vă spun eu: să de „destinzi”- în timpul liber. DOAR ATÂT…. „Restul” ţine de imaginaţia fiecăruia şi de anumite preocupări masculine de autoidentificare cu celebrul 007.
    Dar „007” nu are nimic de-a face cu realitatea vânătorilor de munte, cu cea a marinarilor sau chiar cu cea a paraşutiştilor militari.
    007 e un erou de celuluid, care în 90-120 min prezintă o poveste plăcută cu final fericit.
    Dacă tot vorbim de „a citi” poate vă „orientaţi” către Alvin Toffler. Ar fi posibil să ne regăsim prin scrierile sale…. Altfel…
    Desigur, poţi găsi „aplicaţii” şi pentru o frunză veştejită, ori pt o cutie de „cola”…
    Uneori, unii ca voi – bine intenţionaţi – dar mai puţin pregătiţi în „domeniile lor de activitate” (la sol) – nu numai că nu au reuşit să-şi impună opiniile, dar au compromis idei şi concepte, pe care alţii le practică.
    De exemplu: se ştie în ce condiţii se execută zbrurile (ZCMN) acoperire, vânt, plafon etc… Vă imaginaţi cum ar fi să decolaţi NCNG (noaptea, în condiţii meteo grele – întuneric, ploaie, viscol, etc?…. Ce să mai …căutaţi, salvaţi, cercetaţi, etc.
    Tot ca exemplu: chiar şi în cele mai optime condiţii ziua, combustibilul v-ar ajunge pt a „prinde” o platformă de foraj marin din largul Mării Negre…. Aţi deveni o „povară” şi – oricum – n-aţi mai decola….
    De restul nu vă mai spun. Presupun că dispuneţi de suficiente cunoştinţe de cultură generală, militară şi de specialitate pentru a înţelege ce semnifică un avion fără pilort un dispozitiv de detecţie termică, etc… care poate depista…”energia termică degajată de banala respiraţie a unui măgar de munte…Până şi indienii amazonieni sau aborigenii australieni v-ar doborâ cu sarbacanele sau bumnerangurile lor
    Nu descurajez pe nimeni, dar ar fi cazul să reţineţi:
    – pregătirea prin paraşutare, zborul cu parapanta, cu alte tipuri de ultrauşoare – mai ales în forţele speciale, în care includ, cu respect, şi vânătorii de munte – NU se execută NUMAI în vederea executării unor misiuni CI PENTRU DIMINUAREA UNUI ANUME INSTINCT DE AUTOCONSERVARE , ASTFEL ÎNCÂT TEAMA DE MOARTE SĂ POATĂ FI CONTROLATĂ (de către comandanţi) ÎN LIMITE NORMALE SAU ACCEPTABILE;
    – un astfel de antrenament presupune cheltuieli materiale greu de susţinut, iar a pretinde că după 12-50 de salturi, zboruri, etc efectuate anual ai fi pregătit de luptă/intervenţie este un fel de a te…”îmbăta cu apă rece”…
    Practic se pot acumula cunoştinţele şi deprinderile necesare în 5 -10 ani, dar în acest timp… nu mai poţi satisface exigenţele necesare unui luptător eficient la sol (vârsta)
    -antrenamentul acumulat în celelalte domenii DE BAZĂ – DE LA SOL – contează tot mai mult, dar – din nefericire – timpul la dispoziţie este limitat
    Nu poţi fi – simultan – şi pe aerodrom şi la poligon sau în escaladă pe un versant, ori în scufundare… „Pe undeva” se vor face compromisuri
    – desigur diminuarea instinctului de autoconservare prin antrenament în zbor sau paraşutare prezintă şi un mare avantaj: creşterea VITEZEI DE REACŢIE în situaţii complexe, specifice acţiunilor de luptă.
    Personal am iniţiat un studiu în cooperare cu experţii psihologi din care a rezultat că un aeronaut supus celebrului „test poligraf”, cu detectorul de minciuni – ar fi în măsură să-l eludeze, deoarece nivelul adrenalinei secretate pe timpul testului ar fi mult mai mic decât cel secretat pe timpul unui zbor/salt.
    Depre misiuni… Personal opinez asemeni vouă, respectiv ar fi posibil să se execute, dar nu sunt mulţi pe faţa pămăntului care ar dispune de fondurile necesare.
    Mai bine „visăm” cu ochii deschişi, privind la filme cu 007….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s